Articol publicat in: Afaceri, Internet, Tehnologie
| În 2006, MySpace era cel mai de succes site de social networking din Statele Unite. Din aprilie 2008, acest lucru e doar istorie. MySpace e mort, iar Facebook pe culmile succesului. De ce? |
From Evernote: |
| Clipped from: http://www.danah.org/papers/2009/WhiteFlightDraft3.pdf |
MySpace şi Facebook nu au fost primele reţele sociale, însă au fost cele mai populare în Statele Unite ale Americii.
MySpace a fost lansat în 2003 în Los Angeles, ca urmaş al Friendster, şi este foarte popular printre tineri ajungând o emplemă a subculturii urbane.
Tinerii ajungeau pe MySpace ori ca să îşi urmărească trupele preferate (majoritatea cântând hip-hop sau indie-rock) ori fiind influenţaţi de rudele sau prietenii mai în vârstă.
Facebook a apărut în 2004 şi se adresa studenţilor. Pentru început, accesul le era permis intenţionat doar studenţilor de la Harvard, ceea ce a făcut ca siteul să fie receptat ca o reţea de socializare a elitei. Pe măsură ce numărul de studenţi înregistraţi se mărea şi accesul era lărgit, a avea cont pe facebook era o marcă a statutului social şi a maturităţii printre studenţii americani.
În 2005, Facebook a început să permită accesul adolescenţilor, însă numai după validare , ceea ce făcea să ajungă să aibă conturi numai cei din familiile bune, cu prieteni apropiaţi în universităţile de prestigiu ca Harvard, MIT şi Stanford .
În septembrie 2006, s-a deschis accesul pentru publicul larg, iar adolescenţii au năvălit să se înscrie.
S-au constatat diferenţe majore între tinerii care alegeau să aibă cont pe Facebook şi cei care se înregistrau pe MySpace, esenţial fiind că Facebook atrage în principal tinerii orientaţi către universităţile de elită, pe când MySpace îi atrage pe cei din categoriile mai puţin favorizate, eventual aparţinând unor diviziuni sociale rasiale şi etnice speciale: tineri negri, latino sau asiatici . Bineînţeles că excepţiile sunt destule.
Lăsând laoparte diferenţele de funcţionalitate ale siteurilor – că MySpace permite personalizarea paginilor şi e mult mai competitiv, pe când Facebook pare mai sigur – oamenii aleg cu precădere accesarea unuia dintre ele fiind în principal infuenţaţi de cunoştinţele care au deja cont acolo.
Eu însămi am refuzat cu încăpăţânare să îmi fac cont pe orice reţea socială, fiind dezgustată de Hi5, până în momentul în care prietena mea cea mai bună şi care se află în Paris , mi-a trimis o invitaţie pe facebook şi mi-a recomandat siteul. Nu am niciun regret pentru pasul respectiv.
Pe de altă parte, modul de prezentare face foarte uşoară diferenţierea între publicul target: MySpace are pagini încărcate, adesea personalizate excesiv, pe când Facebook are pagini curate şi elegante. Se spune că Facebook este pentru MySpace ce este “Jazzul pentru muzica pop, Mac-ul pentru PC”.
Un alt lucru de menţionat este că la un moment dat, fiindcă MySpace devenise extrem de popular, părinţii americani s-au temut că fii lor se expun exagerat răufăcătorilor şi i-au obligat pe mulţi să-şi desfiinţeze conturile. În plus, MySpace nu a putut rezolva problema spammerilor şi a scammerilor. Aşa cum era clar deja, setările implicite de intimitate ale Facebook, l-au recomandat ca o alternativa “sigură” şi l-au ridicat pe acesta deasupra MySpace, Hi5 etc.
În mai 2009, MySpace deja avea o imagine foarte pătată: New York Times scrie un articol cu titlul Mai ştiţi pe cineva pe MySpace? ai căror comentatori au răspuns afirmativ ideii că MySpace este un ghetto digital, prin paginile părăsite şi atacate de spammeri, că este siteul “adolescenţilor emo, al proletariatului, un loc în care ai putea merge să te distrezi, dar în care nu ai putea să te stabileşti.”
Iată şi graficul comparativ al audienţei zilnice, de la jumătatea lui 2008 până astăzi, pentru Facebook, MySpace şi Hi5.
